– Acupunctura se bucură de un real succes în rândul pacienților, deși unii medici încă mai au rezerve față de ea. În calitatea dvs. de practicant a acestei ramuri terapeutice orientale, vă rog să explicați, pe înțelesul tuturor, pe ce principii funționează ea.

– Acupunctura este, în primul rând, un mod de viață și un mod de gândire. Nu trebuie să înțelegem că ea se rezumă, ca metodă de tratament, doar la punerea unor ace, și astfel, brusc viața unui om se schimbă. Chinezii spun că între microcosm (corpul omenesc) și macrocosm (universul care ne înconjoară) există o comunicare permanentă. Când se pune un ac de acupunctură, punctul de acupunctură devine o punte de comunicare între microcosm și macrocosm, are loc un schimb de informații și o reglare a structurilor energetice profunde ale organismului, care fac ca noi să funcționăm mai bine. O altă explicație se apropie foarte mult de ceea ce ne spune fizica cuantică în zilele moderne -o ramură a științei care a adus foarte multe adevăruri și argumente în sprijinul acupuncturii. Ea confirmă, de pildă, esența medicală: faptul că un punct de acupunctură reprezintă, de fapt, un vortex de energie, ca un vârtej. S-a injectat technețiu (Tc) radioactiv în punctele de acupunctură, apoi s-au făcut fotografii speciale, în care se vede că au loc fenomene electrice, electromagnetice și energetice. După injectarea acestei substanțe, s-a văzut cum dâra luminoasă migrează, efectiv, pe meridianul de acupunctură! Aceasta este obiectivarea științifică a faptului că meridianele energetice (traseele prin care circulă energia în organism) există, ele fiind atât structuri energetice, cât și informaționale. Mă gândesc că înainte ca Dumnezeu să creeze omul în acest univers, El a avut un plan, o schița. Din acest model inițial au rămas, schematic, mai multe puncte de acupunctură, respectiv 365, câte zile sunt într-un an. Dar aceste 365 de puncte se rezumă, în esență, la opt puncte principale, situate pe “meridianele extraordinare” și care reprezintă echivalentul, dintr-un anumit punct de vedere, al codului nostru genetic și echivalentul modelului primar și originar în virtutea căruia noi funcţionăm. După o vreme, datorită alimentației, schimbărilor climatice, stresului, modului de gândire organismul începe să se abată de la acest model funcţional. Și atunci, punând ace de acupunctură pe aceste puncte, eu îi reamintesc organismului care este modelul originar, conform căruia el trebuia să funcționeze. Organismul are în structura lui toate pârghiile de autoreglare și de funcționare. Reamintindu-i acea matrice primară, el începe să revină la starea inițială de funcționare. Astfel se explică de ce, uneori, boli care nu pot fi tratate prin medicina clasică, după acupunctură, se pot vindeca. Organismul este capabil să se vindece de unul singur – așa a fost creat! Cel mai inteligent lucru pe care îl putem face noi este să nu intervenim cu  foarte multe medicamente, să nu-l lovim cu substanțe chimice dăunătoare, să nu-i impunem refacerea în mod agresiv. Chiar și în acupunctură există mai multe tehnici de tratament: prin stimulare, prin tonificarea energiei, prin dispersarea energiei, ca și cum am avea niște robinete care dirijează energia în diverse direcții. Dar una dintre cele mai bune tehnici în acupunctură este aceea în care se înfige acul, dar se lasă ca energia să se ducă acolo unde trebuie ea să ajungă. Pentru asta, este nevoie de o comunicare subtilă, între subconștientul pacientului și cel al medicului, astfel încât energia și informația să ajungă acolo unde este nevoie de ea, nu unde crede medicul. Pentru că “unde cred eu”, chiar dacă sunt un medic foarte priceput, s-ar putea uneori să fie greșit.

– Ce afecțiuni pot fi tratate prin acupunctură?

– Nu există în acupunctură o limită a afecțiunilor tratate. De-a lungul anilor, am avut ocazia să tratez aproape toate afecțiunile cunoscute din punct de vedere medical. În acupunctură se spune că, într-un fel, medicul lucrează cu materialul clientului, adică cu energia lui.

Meridianele de acupunctură, într-o veche reprezentare japoneză

Această energie depinde de foarte mulți factori: vârsta, modul în care gândește, stilul de viață etc. Chiar dacă pot trata orice afecțiune, nu orice afecțiune răspunde în același fel la acupunctură, mai ales că se știe că nu există boli, ci bolnavi. Dacă vin doi oameni de aceeasi vârstă, cu aceeași boală și cu analize identice, cu toate că ei teoretic sunt la fel, pentru mine nu este aceeași muncă; voi fi nevoit să folosesc puncte și scheme de acupunctură total diferite.
Printre afecțiunile care pot fi tratate se numără: * tulburări ale aparatului repirator: bronșite, astm bronșic, alergii; * afecțiuni ale aparatului cardiovascular: palpitații, hipertensiune, tensiune arterială oscilantă – în anumite cazuri cu asociere de medicație, pentru ca, de exemplu, cardiopatia ischemică sau alte afecțiuni mai severe necesită o completare cu medicamente sau cu suplimente din plante; * afecțiuni digestive: diskinezie biliară, hepatite, ulcere, gastrite, colon iritabil, colite; * afecțiuni renale: infecții urinare, microlitiază renală, vezică neurogenă; * reumatism; * traumatisme – care se tratează foarte bine prin acupunctură, mai ales cele de genunchi, umăr, cot, problemele de coloană (lumbago, lombosciatică etc.); * probleme de fertilitate, la care am avut foarte mari succese în ultima vreme. M-am bucurat că am reușit să ajut cupluri care au încercat, prin toate metodele, timp de 10-15 ani să aibă un copil și nu au reușit. Iar eu am foarte multe cazuri care au reușit să facă copii. Foarte important este faptul că unii dintre acești oameni nu mai puteau să conceapă prin metode naturale și au făcut inseminare artificială sau fertilizare in vitro, care nici ele nu au reușit. După ședințele de acupunctură și o echilibrare energetică generală a organismului, multe femei au rămas însărcinate, ceea ce înseamnă că nu aveau o problemă organică, ci un blocaj energetic! Oricum, eu consider că Dumnezeu vindecă, eu sunt doar un umil intermediar, care face doar ce poate și ce știe… Iar faptul că fac acupunctură nu înseamnă că resping celelalte metode de tratament.

– La ce boli nu funcționează acupunctura?

– Din punct de vedere medical, acupunctura nu se poate aplica în cazul unor afecțiuni care necesită tratament chirurgical: apendicite, colecistite acute, pancreatite, rupturi de menisc, hernii de disc în stadii avansate. Însă pot să intervin înainte sau după operație, ca să susțin energetic organismul, astfel încât vindecarea să fie mai rapidă. La fel se întâmplă și în cazul bolilor degenerative grave. Acestea nu se pot vindeca, dar li se poate încetini evoluția sau chiar pot fi stabilizate. În cancere, acupunctura poate fi folosită ca un adjuvant foarte bun pentru stimularea regenerării organismului sau diminuarea durerilor. Dar nu pot spune că pot vindeca un om de cancer prin acupunctură. Pot contribui, alături de alte metode terapeutice, la ameliorarea simptomelor, la întărirea imunității și, poate, prin aceste terapii combinate, boala se va ameliora, poate chiar se va vindeca!
În afețiunile psihice grave, ca schizofrenia, acupunctura nu vindecă. Însă bolile emoționale mai ușoare, cum ar fi cazurile de depresie, anxietate, insomnie, pot fi tratate foarte bine prin acupunctură. La copii, acupunctura se face în anumite perioade. Există o ciclicitate a energiei – din șapte în șapte ani, la fete, și din opt în opt ani, la băieți. Se consideră că energia este matură la 14 ani la fete și la 16 ani la băieți. Așadar, până la vârsta de 7 ani la fete și 8 ani la băieți, nu se face acupunctură. Între 7 și 14 ani la fete și 8 și 16 ani la băieți, se face acupunctură limitat, pentru că nu ai voie să pui ace pe anumite meridiane, cum ar fi meridianul rinichiului și meridianul inimii, deoarece acestea se maturizează mai târziu și riști să le perturbi dezvoltarea. De asemenea, la femeile gravide, există anumite puncte interzise acupuncturii.

– Ce avantaje are această terapie orientală în comparație cu medicina alopată? O poate substitui integral?

– Există cazuri în care acupunctura poate substitui în întregime tratamentul alopat sau altele în care omul folosește medicamentele pe o perioadă lungă de timp și a devenit dependent de acestea, iar atunci acupunctura trebuie combinată cu tratamentul medicamentos.

Desen din Evul Mediu Chinezesc

Însă acupunctura nu se poate combina cu orice fel de tratament. De exemplu, eu nu fac acupunctură în paralel cu tratamentul cortizonic sau concomitent cu administrarea de insulină, pentru că aceste substanțe îi anihilează efectele. În schimb, dacă acupunctura se folosește ca tratament de sine stătător, este posibil să îmbunătățească starea pacienților și chiar să-i vindece. Avantajele acupuncturii sunt multe și foarte importante. În primul rând, nu există efecte adverse, nu intoxică organismul. Apoi, acupunctura nu este o tehnică ce acționează doar la nivel fizic. Dacă vine un om cu probleme ale vezicii biliare (cu dureri, grețuri, vărsături) și eu îl tratez, lui îi dispar simptomele neplăcute, dar în același timp devine mai relaxat, mai calm, doarme mai bine și are mult mai multă energie. Așadar, pe lângă tratarea unei afecțiuni și starea lui generală se îmbunătățește foarte mult, lucru pe care medicamentele nu pot să îl facă. Și este foarte important pentru un pacient ca, pe lângă o stare fizică bună să aibă și o stare mentală foarte bună.

– Pregătirea pentru un tratament prin acupunctură presupune și un stil de viață anume, un regim alimentar?

– Pregătirea pentru acupunctură este o problemă complexă. Este nevoie ca pacientul să bea suficiente lichide – eu recomand diverse ceaiuri din plante medicinale, care detoxifică organismul, regenerează stomacul, inima, ficatul etc. – în funcție de problemele individuale. Pacientul trebuie să facă și mișcare, uneori chiar kinetoterapie sau gimnastică. Nu în ultimul rând, este necesar și un regim alimentar adecvat. Oamenii care fumează își intoxică organismul, dacă vor să facă acupunctură, trebuie să facă și ei un efort de voință, astfel încât să renunțe la fumat. Acupunctura scade dependența de nicotină cam cu 50%, restul trebuie să facă pacientul prin propria voință! De asemenea, dacă vrei ca efectul acupuncturii să fie bun, trebuie să nu consumi alcool, să nu fumezi, să ai un regim alimentar sănătos și echilibrat – fără prăjeli, fără multă sare, cu multe fructe și legume proaspete, cu mai puțină carne.
Dincolo de tot ceea ce numim “regim de viață sănătos”, un om care se pregătește pentru acupunctură trebuie să adopte, în primul rând, o anumită atitudine mentală. Iar o atitudine mentală corectă înseamnă să fii un om care știe să dăruiască și să primească, care știe să se bucure, dar și căruia să-i pese de cei din jur. Pacientul trebuie să se autoanalizeze, să se cunoască, să-și descopere calitățile, dar și punctele slabe și astfel să ajute medicul. Acupunctura nu este o tehnică pentru oamenii comozi și leneși, care se asteaptă să le facă cineva o procedură și să se vindece spontan. Da, se poate face și așa acupunctură, dar problema este că acea afecțiune va reapărea la un anumit nivel, pentru că pacientul nu s-a pregatit și nu a conștientizat care din gândurile și emoțiile lui negative îi determină starea sau boala.
De exemplu, în acupunctură, mânia afectează ficatul, tristețea afectează plămânul, teama afectează rinichiul, îngrijorarea afectează pancreasul, iar bucuria excesivă afectează inima. Când vine la mine un om care are probleme cu ficatul, eu știu că el a avut o perioadă în care a muncit foarte mult, a fost obosit și s-a enervat frecvent. Degeaba îi fac eu tratament și îi echilibrez ficatul, dacă ulterior el se va enerva de zece ori pe zi, va strica efectul acupuncturii. De aceea, în primul rând, omul trebuie să aibă o atitudine mentală corectă, să-și conștientizeze stările interioare și să fie cât mai echilibrat.

“Între sentimente și boli este o legătură foarte puternică”

– Vorbiți cu multă convingere despre implicarea sufletului în bolile trupești. Cum se explică această legătură subtilă și ce trebuie să facem astfel încât să nu lăsăm stresul și supărările să ne macine sănătatea?

Acul de acupunctură = o legătură între macro și microcosm

– Între sentimente și boli este o legătură foarte puternică. În medicina chineză, între factorii de boală, pe lângă microbi, alimentație sau factorii atmosferici, intră și sentimentele – acestea sunt cele mai periculoase, pentru că vin din interior, nu din exterior. Din exterior vezi când te atacă ceva, te pregătești și te aperi. În interior, însă, sentimentele se construiesc treptat, se amplifică și ajung să te copleșească. Vin la mine foarte mulți oameni epuizati, care au stat multă vreme în stres și oboseală. Când ajungi într-un stadiu de oboseală foarte puternică, nu-ți mai poți controla starea emoțională. De exemplu, dacă vreau ca un om să nu mai aibă stări de mânie, eu trebuie să-i echilibrez ficatul și vezica biliară. Dacă vreau să nu mai aibă stări de teamă și anxietate, trebuie să-i echilibrez energia rinichiului. După ce echilibrezi aceste energii, omul respectiv se transformă vizibil, la nivel psihic și emoțional. Dacă îi spun la început să se relaxeze, el nu poate face asta prin forțe proprii. Dar în momentul în care-i restabilești echilibrul energetic, pacientul este mai puternic și reușește să-și controleze mult mai bine emoțiile și sentimentele. Sigur că omul respectiv trebuie să aibă și el un nivel minim de cunoaștere și disponibilitate, să lucreze cu medicul, să dorească cu adevarat să se schimbe.

– Fenomenul este și invers? Prin această reechilibrare energetică, se vindecă și sentimentele, se transformă din negre în albe?

– Aici este marele caștig al acupuncturii: faptul că nu acționează numai la nivel fizic, ci și la nivel emoțional, spiritual și sentimental. Iar acest mecanism de acțiune holistic este foarte important, pentru că nu poți trata cu adevarat un pacient, dacă nu-l echilibrezi în toate aceste planuri.

– Ați afirmat că succesul acupuncturii depinde în mare măsură de comunicarea la nivelul subconștientului dintre medic și pacient. După atâta timp de practică, puteți să “citiți” în sufletul pacientului?

– În general, înainte să intre un pacient în cabinet, îl văd în sala de asteptare și când trec pe lângă el, îmi arunc o scurtă privire… Numai din aceasta îmi dau seama de jumatate din starea lui… Văd dacă este supărat, vesel, îngrijorat, grăbit.

Nu este suficient să înfigi acele în piele. Trebuie să cunoști și sufletul pacientului

Graba este o mică problemă în acupunctură, pentru că dacă te duci într-un loc și zici că vrei să te vindeci, să-ți modifici și modul de gândire și stările emoționale, dar totuși te cam grăbești, ceva nu se leagă. Pe de altă parte, datorita faptului că, în medicina chineză diagnosticul se poate pune și folosind trăsăturile feței, timbrul vocii, ori combinarea acestor caracteristici cu unele tehnici din psihologia moderna, experiența mă ajută să “citesc” omul din fața mea destul de repede. Totuși, să nu credeți că intru cu bocancii în viața unui pacient… Dacă el nu-mi cere ajutorul, mă voi abține să i-l acord voluntar, pentru că știu că binele cu sila nu se poate face. Dar reușesc să-mi dau seama foarte multe despre modul în care gândesc oamenii și, uneori, mă abțin să le spun multe din aceste lucruri, pentru că li se poate părea ciudat.
Sunt însă și oameni foarte deschiși, cu care comunic foarte ușor, cărora le explic interpretarea caracteristicilor pe care le observ, deoarece trebuie să știe că au multe lucruri ascunse în ei: traume, emoții, sentimente negative pe care, dacă nu le conștientizează, atunci nu vor putea niciodată să scape de ele. Sunt nevoit chiar să le spun aceste lucruri, pentru că în acupunctura se poate întâmpla ca, echilibrând un punct de acupunctură sau un organ, trauma emoțională care a stat adânc îngropată, zeci de ani, în sufletul pacientului să iasa la suprafață. Totuși, indiferent de cât de multă acupunctură, medicină, psihologie și alte lucruri ai ști, există o parte de secret al sufletului pe care nu putem să o aflăm niciodată, pentru că aceea este taina lui Dumnezeu…

– Acupunctura poate fi folosită și în scop preventiv?

– La mine vin foarte mulți oameni care fac acupunctură în scop preventiv, mai ales foști pacienți, pe care i-am tratat în trecut. Ei vin în special ca să-și întrețină efectele tratamentului inițial. De altfel, scopul acupuncturii este chiar prevenirea apariției unor boli. În China antică, medicul era plătit atâta vreme cât nu se îmbolnavea cel care se afla în îngrijirea lui, pentru că asta însemna că a făcut o prevenție adevărată. Când un pacient ajunge să se îmbolnăvească, înseamnă că afecțiunea evoluează de multă vreme în organismul lui, ceea ce nu-i de dorit…
Conform medicinii chineze, așa cum în timpul unui an există patru anotimpuri, în cadrul fiecărui anotimp, unul dintre organe este în activitate maximă. Primăvara – ficatul și vezica biliară; vara – inima și intestinul subțire; toamna – plămânul și intestinul gros; iarna – rinichiul și vezica urinară. În intersezon (perioadele dintre anotimpuri) – stomacul și pancreasul. Atunci când un om are un dezechilibru pe un anumit organ și știu că se apropie anotimpul în care va avea probleme, trebuie să-l echilibrez înainte, să nu-l las să se îmbolnăvească. Mai mult, fiecare an este caracterizat în medicina chineză de un anumit tip de energie, de o “slăbiciune” funcțională a unui organ. Anul acesta este anul ficatului și al vezicii biliare. În medicina chineză, buna funcționare a ficatului este vizibilă la nivelul unghiilor, a ochilor și a musculaturii, astfel că pot apărea probleme cu unghiile, crampe și spasme musculare, ochi roșii, obosiți, scăderea acuității vizuale, creșterea tensiunii oculare, riscul de cataractă. Ficatul și vezica biliară dau și ele simptome: amețeli, dureri de cap, palpitații, arsuri la stomac, tulburări de tranzit intestinal, dureri de spate etc. Cunoscând de mulți ani metodele orientale de diagnostic, știu care sunt punctele slabe ale pacienților, știu unde trebuie să acționez înainte de a se produce boala. Menținerea stării de echilibru – care nu este liniară, ci o oscilație în jurul unei stări de echilibru, iar această oscilație nu trebuie să depășească o anumită amplitudine – este foarte greu de dobândit. Iar pentru un organism dezechilibrat, este nevoie de mult mai multă muncă pentru a-i reface echilibrul energetic.

– Succesul tratamentelor dvs. vă recomandă drept unul dintre cei mai buni medici acupuncturiști din România. Unde ați învățat acupunctura?

– Am avut șansa extraordinară să învăț acupunctura în România, cu profesorul și maestrul meu, dr. Ioan Ladea, un om cu harul vindecării. Lângă dânsul m-am format, timp de mai mulți ani, nu numai ca acupunctor, ci și ca om, pentru că dumnealui m-a învățat cum să vorbesc cu oamenii, cum să mă comport cu pacienții, cum să le alin sufletul, înainte să le vindec trupul. Una este sa înveți acupunctura, alta e să fii inițiat. Mulți oameni au invățat să facă acupunctură, dar puțini au fost cu adevărat inițiați în această artă terapeutică. Inițierea implică un maestru și un elev, iar elevul trebuie să aibă chemare în această direcție. Eu am absolvit Facultatea de Medicina, apoi cursurile de acupunctură, dar aceea a fost numai faza scolastică. Maestrul meu m-a învățat, pas cu pas, să fac acupunctura pe care o practic astăzi. Lui îi datorez aproape tot ceea ce știu!

– Tehnicile de medicina chineză sunt la mare modă și în România. Cum putem deosebi un specialist în acupunctură de un șarlatan?

– Exact cum spunea Iisus, putem deosebi pomul după roadele pe care le face. În acupunctură nu este greu să-ți dai seama dacă un specialist face un lucru bun sau nu, pentru că, dacă te duci la un medic care face acupunctură și-ți promite vindecarea din prima, de cum te vede, acela sigur este un șarlatan. În plus, dacă îți spune că nu trebuie să faci nimic pentru a te vindeca, sigur este un șarlatan. Dacă nu stă să te asculte cu atenție și nu vorbește cu tine, atunci sigur nu te va putea ajuta. Și mai este un lucru foarte important de amintit aici: capacitatea unui medic de a-și cunoaște limitele: este mult mai cinstit și mai bine să-ți spună că te poate ajuta doar până la un anumit punct, iar de acolo mai departe te poate ajuta altcineva. E mare lucru să recunoști că poți face bine doar până la un anumit nivel și să știi să îndrumi omul mai departe, unde poate fi ajutat. Din păcate, mulți medici au uitat de Jurământul lui Hipocrate!…

Articol apărut în Formula AS nr. 968/2011