Printre afecţiunile care pot fi tratate prin această terapie sunt tulburările aparatului respirator, afecţiunile aparatului cardiovascular, afecţiunile digestive, afecţiunile renale, reumatismul, traumatismele, problemele de fertilitate.
Această terapie impune abordarea şi a unui anumit mod de viaţă, o anumită pregătire sufletească şi un anumit mod de gândire. Dincolo de tot ceea ce noi numim un regim de viaţă sănătos, un om care se pregăteşte pentru acupunctură trebuie să adopte, în primul rând, o anumită atitudine mentală, adică să fie un om care ştie să dăruiască şi să primească, care ştie să se bucure, dar şi căruia să-i pese de cei din jur. Pacientul trebuie să se cunoască, să se autoanalizeze, să fie conştient de calităţile, dar şi de punctele vulnerabile, şi astfel să ajute medicul. Acupunctura nu este o tehnică ce vindecă spontan. Se poate face şi aşa acupunctură, dar acea afecţiune va reapărea la un anumit nivel, pentru că pacientul nu a conştientizat care din gândurile şi emoţiile lui negative îi determină starea sau boală. Medicina chineză afirmă faptul că mânia afectează ficatul, tristeţea afectează plămânul, teama afectează rinichiul, îngrijorarea afectează pancreasul, iar bucuria excesivă afectează inima. Pacientul trebuie să aibă încredere în terapeut şi în procedura aplicată, să înceapă tratamentul într-un moment favorabil pentru obţinerea unor rezultate bune conform parabolei taoiste în care se spune că „ pe cel mai bun medic îl întâlneşti exact înainte să te vindeci”.
În general sunt recomandate cure de câte zece şedinţe, dar acupunctura trebuie făcută până în momentul în care organismul se reechilibrează. Şedinţele se fac la un interval de una-două zile, uneori şi în fiecare zi pentru că ritmul e dat de fiecare afecţiune. De exemplu: bolile de ficat se tratează primăvara, bolile de inimă vara, bolile de plămâni toamna, bolile de rinichi iarna. În general e bine să urmezi o astfel de terapie o dată sau de două ori pe an, în cure de echilibrare, întreţinere a stării de sănătate şi în scop preventiv (în China antică medicul era plătit atâta vreme cât nici un om aflat în îngrijirea lui nu se îmbolnăvea).
Din punct de vedere medical, acupunctura nu se poate aplica în cazul unor afecţiuni care necesită tratament chirurgical: apendicite, colecistite acute, pancreatite, rupturi de menisc, hernii de disc foarte mari. Acupunctura poate interveni înainte sau după operaţie pentru susţinerea energetică a organismului, astfel încât vindecarea să fie mai rapidă. La fel se întâmplă şi în cazul bolilor degenerative grave. Acestea nu se pot vindeca, dar li se poate încetini evoluţia sau chiar pot fi stabilizate. Există şi câteva situaţii care necesită o anumită delimitare. La copii, acupunctura se face în anumite perioade. Există o ciclicitate a energiei – din şapte în şapte ani, la fete, şi din opt în opt ani, la băieţi. Se consideră că energia este matură la 14 ani la fete şi la 16 ani la băieţi. Aşadar, până la vârsta de 7 ani la fete, şi 8 ani la băieţi, nu se face acupunctură. Între 7 şi 14 ani la fete şi 8 şi 16 ani la băieţi, se face acupunctură limitat evitând meridianul rinichiului şi meridianul inimii. De asemenea, la femeile gravide, există anumite puncte interzise acupuncturii.
Reacţionează mai greu la acest tratament cei care sunt în tratament cu cortizon sau insulină.
Puterea spirituală, bucuria de a trăi vin din credinţă. Dacă eşti mulţumit cu ceea ce ai şi cu ceea ce ţi-a dat Dumnezeu ai şi puterea spirituală de a merge mai departe. Fiecare om are pentru această existenţă nişte lecţii de învăţat şi o misiune de îndeplinit. Puterea de a rămâne bun în ciuda tuturor lucrurilor care ţi se întâmplă este ceva care necesită cel mai mare efort. E greu, dar nu imposibil.